Votul universal a fost obținut relativ recent în Uniunea Europeană și nu numai. Așadar, când a acordat fiecare țară drepturi depline și egale de vot pentru femei?
Ce este votul universal?
Votul universal înseamnă că toți adulții - femei și bărbați - pot vota pe picior de egalitate.
De-a lungul anilor, s-a urmărit obținerea votului universal nu doar pentru a face lucrurile echitabile pentru femei, ci și pentru acei bărbați care nu puteau vota din cauza unor restricții, cum ar fi cele bazate pe religie, etnie, educație sau avere.
De exemplu, în 1865, în SUA, după încheierea Războiului Civil American, sclavii - cărora le fusese refuzat dreptul de vot - au fost eliberați din sclavie și li s-au acordat drepturi de cetățeni. Apoi, în 1870, dreptul de vot al bărbaților a fost acordat tuturor bărbaților adulți, ceea ce înseamnă că bărbații adulți care fuseseră sclavi puteau vota (deși unele state au adoptat apoi alte restricții).
Când a devenit egal dreptul de vot al bărbaților și femeilor în Uniunea Europeană?
Această listă prezintă toate țările actuale ale UE și anii în care a fost obținut votul universal permanent, adică data de la care atât bărbații, cât și femeile au putut vota în alegerile naționale pe picior de egalitate.
Care a fost prima țară care a permis dreptul egal de vot al femeilor?
Multe țări au implementat o legislație în două (sau mai multe) etape, în care doar anumite femei puteau vota la început.
De exemplu, în 1918, femeile din Irlanda au obținut dreptul de vot la vârsta de 30 de ani (dacă dețineau suficiente proprietăți), în timp ce bărbații puteau vota la vârsta de 21 de ani, indiferent dacă dețineau sau nu proprietăți. În 1922, Statul Liber Irlandez a acordat drepturi egale de vot bărbaților și femeilor. Insula Man (o dependență autonomă a Coroanei britanice ai cărei locuitori sunt cetățeni britanici) a acordat dreptul de vot femeilor care dețineau pământ în 1881, cu 37 de ani înaintea Regatului Unit și cu 47 de ani înaintea acordării votului universal pe întreg teritoriul Regatului Unit în 1928.
Doar pentru că votul universal a fost acordat, nu a însemnat că femeile și-au putut exercita imediat dreptul de vot. Primele oportunități electorale au apărut adesea luni sau chiar ani mai târziu.
În Lituania, de exemplu, constituția a fost modificată în 1918, iar femeile și-au folosit dreptul pentru prima dată în 1919. În Grecia, legea a intrat în vigoare în 1952, dar femeile au trebuit să aștepte până în 1956 pentru următoarele alegeri generale. În Eritreea, Africa de Est, tuturor cetățenilor li s-a acordat dreptul de vot în 1997, dar încă nu au fost organizate alegeri naționale.
Deseori, femeile puteau vota în alegerile locale înainte de a li se permite să voteze în alegerile naționale. Acest lucru înseamnă că primul vot al femeilor ar fi putut avea loc în districtele rurale din statele Friesland (în prezent, o provincie a Țărilor de Jos), când femeilor - proprietari li s-a permis să voteze local în 1689. Femeile suedeze au putut vota la anumite alegeri locale din 1718, dar acest drept a fost anulat câteva decenii mai târziu.
Ce a determinat țările UE să își modifice legislația privind dreptul de vot pentru femei?
Dreptul la vot și mișcările pentru drepturile femeilor au făcut ca „problema femeii” să facă parte din dezbaterea publică și politică cu decenii sau chiar secole înainte ca femeilor să li se acorde votul în fiecare țară.
Dar aceste mișcări nu au avut loc izolat - ele au făcut parte dintr-un context politic în continuă schimbare. Uitați-vă la lista de mai sus și veți vedea că multe dintre datele de modificare se încadrează în perioade istorice legate de schimbări politice majore, cum ar fi independența unei țări sau urmările unui război regional sau mondial.
Legislația finlandeză din 1906 a fost adoptată în perioada în care Finlanda era un Mare Ducat autonom anexat la Rusia. În 1907, Finlanda a ales primii membri ai parlamentului de sex feminin din lume, dar a durat până în 2000 pentru ca o femeie să fie votată ca președinte și până în 2003 ca prim-ministru.
În Estonia, Letonia și Polonia, acest lucru s-a întâmplat atunci când țara a obținut independența față de Rusia în 1918. Perioada de la sfârșitul Primului Război Mondial și cei câțiva ani care au urmat au condus, de asemenea, la acordarea votului universal în Austria, Cehia și Slovacia (Cehoslovacia la acea vreme), Danemarca, Germania, Irlanda, Lituania, Țările de Jos și Suedia.
Schimbările din timpul celei de-a Doua Republici Spaniole (1931-1937) au dus la stabilirea dreptului de vot al femeilor în Spania în 1931, însă eforturile în acest sens datează de la mijlocul anilor 1800. De fapt, femeilor li s-a permis să voteze pentru o perioadă scurtă de timp, între 1924-1926, dar nu au avut loc alegeri în acea perioadă.
Croația și Slovenia de astăzi au primit drept de vot universal ca parte a formării celei de-a doua Iugoslavii după eliberarea zonei de sub dominația germană în 1944-1945. Alte țări care și-au schimbat legislația în această perioadă de timp de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial includ Belgia, Bulgaria, Franța, Ungaria, Italia, Luxemburg și Malta. În România, restricția finală privind votul a fost abolită în 1946. Restricția a fost aceea că numai bărbații și femeile care știau să citească și să scrie puteau vota, ceea ce a afectat femeile în mod disproporționat.
Transformarea Greciei într-un stat național în anii 1950, după încheierea unui război civil, a adus multe întrebări cu privire la societate, inclusiv rolul femeilor în cadrul acesteia. Prin urmare, „problema femeilor” a fost rezolvată, cel puțin parțial, printr-o lege din 1952 care acorda femeilor dreptul de vot. Acesta a fost, de asemenea, anul în care Grecia a aderat la NATO.
Ciprul a acordat votul universal în 1960 după eliberarea țării de Marea Britanie.
Femeile din Portugalia au obținut pentru prima dată un drept de vot limitat în 1931, dar abia în 1976 femeile au obținut de fapt drepturi de vot depline, în condiții de egalitate cu bărbații, după încheierea regimului politic autoritar Estado Novo.
Care au fost ultimele locuri care au permis dreptul egal de vot al femeilor?
În Europa, ultimele jurisdicții care au acordat femeilor dreptul de vot au fost Liechtenstein în 1984 și cantonul elvețian Appenzell Innerrhoden în 1991. Elveția a acordat votul deplin în 1971, dar acesta nu s-a aplicat în regiunea Appenzell Innerrhoden.
Femeilor din Arabia Saudită li s-a acordat dreptul de vot în 2011 și au votat pentru prima dată în 2015. Deși femeile din Brunei au drept de vot, țara nu a mai organizat alegeri din 1962 și, prin urmare, femeile nu și-au putut exercita acest drept.
Există o singură țară în lume în care femeile nu au dreptul legal de vot - Vaticanul. Aceasta se datorează faptului că singurele alegeri care au loc acolo sunt cele pentru alegerea unui papă și doar cardinalii Bisericii Catolice, care trebuie să fie bărbați, au drept de vot.
Desigur, există o diferență între un drept legal și realitatea practică. Chiar dacă votul universal există, nu înseamnă că toată lumea poate profita întotdeauna de posibilitatea de a vota.
Teama de hărțuire sau de violență, perspectiva repercusiunilor sau a respingerii de către familie sau societate, sau chiar limitări practice, cum ar fi cerința de a prezenta un act de identitate oficial, împiedică unele persoane - dintre care un număr disproporționat sunt femei sau fac parte din comunități defavorizate - să își exercite dreptul de vot în mod valabil.
Și astfel lupta continuă.